Nu uita de unde ai plecat!
Dacă în depărtări te poartă soarta,
Şi poate ai uitat al tău trecut,
Copile treci şi mai deschide poarta!
Căsuţei dragi în care ai crescut.
Te-aşteaptă-n sat grădina părăsită,
În care nu mai creşte decât fân,
Şi pe o bancă veche, ruginită,
Mămica ta şi tatăl tău bătrân.
Fă-ţi timp să treci pe uliţa-ndrăgită,
Şi-un cântec din pruncie să îngâni,
Ca să nu uiţi găleata învechită,
Şi scârţâitul roţii de fântâni.
Opreşte-te să vezi bisericuţa,
Unde cândva de paşti sau de crăciun,
Venea-i cu drag condus de bunicuţa,
Şi-ai învăţat să fi un pic mai bun.
Treci pe la şcoala unde prima dată,
Ai mers sfios în haină de şcolar,
Ca să nu uiţi de clasa-nunecată,
Şi pantalonii rupţi la buzunar.
În satul cu poveşti nemuritoare,
Găsive-i totdeauna lucruri noi,
Copile drag plecat în depărtare,
Mai vino câteodată înapoi!
Iulie 2008 Ilie Belciu